Handbalul e viata lui
Ziarul ProSport vi-l prezinta, asa cum îl vede familia lui, pe Aihan Omer (46 de ani), proaspat câstigator al Challenge Cup cu UCM Resita.
Finala Challenge Cup s-a încheiat de aproape doua ore. Handbalistii de la UCM Resita sarbatoresc în Norvegia cucerirea trofeului. La aproape 2.000 de kilometri distanta de Drammen, la malul Marii Negre, victoria este savurata cu aceeasi intensitate.
Sâmbata, în casa de la Constanta a antrenorului Aihan Omer a fost noapte alba. Familia celui mai în voga tehnician din handbalul masculin românesc nu a putut închide ochii, zgândarita de dramatismul finalei si de importanta momentului. O discutie jurnalistica programata pentru luni s-a transformat ad-hoc într-un reportaj la miezul noptii. "De ce sa o amânam? Oricum nu dormim, va asteptam acum", spune sotia tehnicianului.
Familia Omer locuieste la curte. Casa este una obisnuita, pierduta printre vilele crescute peste drum, iar la poarta se gaseste o Dacie cu destula vechime la activ. Acasa sunt trei dintre membrii familiei, Nurgian, Elis si Nezaet Omer, adica sotia, fiica si tatal antrenorului. Fiul mai mare, Erkan (18 ani), este plecat în Norvegia. "Ce doriti sa aflati?", întreaba seniorul? "Cine este Aihan", îi raspundem. Punct lovit: fiecare încearca sa puna câte o caramida la statuia antrenorului.
"A fost un copil cuminte. Colectiona timbre, învata bine si nu supara pe nimeni. A început cu fotbalul la Portul, dar venea mai mereu cu genunchii zdreliti. Nu l-am mai lasat. La 13 ani s-a apucat de handbal. Mai bine zis l-a apucat handbalul pe el si nici acum nu l-a lasat. Nu face altceva, nu vrea si nici nu stie. Nici macar un cui nu bate în casa când vine la Constanta. Facem noi totul, îl lasam sa se relaxeze", povesteste Nezaet.
N-a avut loc la o echipa de fete pentru ca era prea frumusel
Aihan si-a încheiat cariera de jucator în 1991, dupa ce a trecut pe la Dinamo. Nu a fost un vârf al generatiei sale, dar valoarea i-a permis sa fie selectionat de peste 40 de ori la echipa nationala. La 31 de ani a schimbat echipamentul de jucator cu treningul de antrenor. Si-a încercat prima oara sansa la echipa de fete a Hidrotehnicii, dar a fost obligat sa renunte dupa sase luni. Gurile rele spun ca sefii de atunci au afirmat ca e riscant sa tina un antrenor tânar si frumusel la o echipa de fete.
Asa a ajuns la Medgidia, cu care a promovat în Divizia A, apoi la Pitesti, Baia Mare, Piatra-Neamt, Constanta si Resita. Din cei 19 ani de casnicie, noua i-a petrecut departe de sotie. "Nu am putut pleca împreuna. La început, copiii erau prea mici, iar mai apoi a intervenit serviciul meu (n.r. - este inginera). Dar ne-am întâlnit cât s-a putut de des, iar faptul ca l-am vazut multumit cu ceea ce face mi-a adus satisfactii. Este facut pentru handbal, iubeste si respecta acest sport, nelasând nimic la voia întâmplarii. Pregateste pâna si antrenamentele. Nu pleaca nicaieri fara tabla, casete, CD-uri si, mai nou, laptop. Se închide în camera si studiaza sute de meciuri, spunând ca din fiecare are ceva de învatat. Inainte de meciuri nu te mai întelegi cu el. Se gândeste numai la strategii. Vorbesti cu el, dar vorbesti singur. Când pierde, sufera în tacere", povesteste Nurgian. Elis (15 ani) are si ea cuvinte frumoase: "Este cel mai bun tata din lume. Nu ne-a certat niciodata. Nici nu avea când, ca a fost mai mereu plecat. Ne-a învatat sa facem lucrurile cu pasiune si devotament. Pentru el, fiecare meci este ca o carte captivanta". O carte pe care Aihan o scrie cu litere de aur zi de zi.
"Cu o zi înainte de meci, nu te mai întelegi cu el. Are în cap numai strategii si scheme de joc. Viseaza chiar si în somn ce a fost sau ce ar putea fi pe teren."
"La început, handbalul a fost un hobby pentru mine. Apoi s-a transformat în pasiune. Stiti ce e mai interesant? Fac ce-mi place si sunt si platit pentru asta. Este pacat sa nu-mi fac meseria asa cum trebuie. Visul meu este sa cuceresc Champions League."
"Tot ce am reusit se datoreaza familiei. Eu am avut parte de liniste, ei de sacrificii. Nu este usor sa-ti vezi sotul sau tatal doar o data sau de doua ori pe luna. Ei mi-au dat puterea sa continui, iar rezultatele mele sunt un mod de a le multumi."
Alexandru Enciu
Sursa: PROSPORT
